Când n-ai cu cine vorbi

      Cumva neprevăzutul poate fi și o aventură. Doi bani pe zi? De ce nu? Te duci pe unde vrei, mai vizitezi România și speri ca cineva să te lase să dormi o noapte într-o casă sau să primești puțină mâncare. Dacă e frumos afară și cald merge chiar și dormitul sub cerul liber.     Din ce am vazut în multe orașe ai apă la dispoziție gratis dacă găsești o cișmea. În altă parte poate găsești un izvor. Apa fiind esențială vieții și fiindcă teoretic pentru sănătatea noastră trebuie să bem aproximativ 2 litri de apă pe zi acest aspect vital se poate rezolva și gratis. Ceea ce e important atunci când ai 2 bani la dispoziție zilnic tot restul vieții.      La doi bani e frumos faptul că îi poți împărți: un ban pe cazare, un ban pe mâncare. Prin asta nu mă refer că o să gâsești cazare cu un ban sau ce să mănânci cu un ban. Mă refer că poți da simbolic persoanelor care te-au ajutat. Poate pentru unii un banuț pare puțin, dar e un mod de a nu rămâne dator. M...

     Propun alt exercițiu de imaginație: dacă ai avea 1 ban disponibil în fiecare zi până la pensie? . Un ban e un ban. Adică măcar teoretic ar trebui să aibă valoare. Și, totuși, ce achiziție se poate face cu un ban? Am căutat și nu am găsit nimic. A fost la un moment dat o ofertă la Kaufland de puteai să iei ulei în anumite condiții cu 1 ban. Dar a trecut și acea ofertă.     Care ar fi diferența dintre a nu avea niciun ban și a avea un ban pe zi de cheltuială? Teoretic orice ban ar trebui să îți dea siguranță. Dacă acel ban există trebuie să aibă ceva valoare și cineva să îl prețuiască, doar de aceea există. Plus că ban cu ban se strâng. Există și proverbul: b an pe ban clădeşte casa .     Mai există expresiile: dai un ban, dar stai în față ;  banul e o mică roată ce-nvârtește lumea toată ;  banul la ban trage ; unde-i banul, acolo-i și mintea . Și totuși ce valoare are un ban?     Dar dacă ar fi să ne imaginăm că avem dublu? Dub...

    Se mai întâmplă să ajungi în viața ta într-un punct în care îți dorești bani, dar nu îi ai și, pe deasupra, îți mai e și rușine să ceri. Acest moment e dificil pentru tine și stânjenitor. Și mai e o problemă, dacă ai împrumuta nu ai știi când ai putea să îi dai înapoi, pentru că venit nema (ăsta e și motivul pentru care ai nevoie de bani).     Cumva se face că te duci acasă, nu te plângi de problemele tale pentru că nu vrei să îngrijorezi pe nimeni, plus că momentul în care ai decis să pleci și să fii independent a fost și momentul în care ți-ai promis că nu o să mai depinzi de banii părinților sau a oricui altcuiva.     Atmosfera de acasă e armonioasă (e ceva în aer altfel nu-mi explic) și cumva primești bani neașteptați de la cineva neașteptat. Și nu doar că primești acei bani, dar nici nu simți că te judecă sau că îi vrea vreodată înapoi. Știu că pare ficțiune, dar chiar mi s-a întâmplat asta. Am primit ceea ce am vrut fără să zic că vreau și fără po...

      La început mă enerva dacă mergeam să îmi cumpăr ceva și mă vedea un coleg, pentru că voia și el ceva de mâncare. Cumva simțeam că nu mă pot plimba în voie și limpezi gândurile, pentru că trebuia să țin minte ce voia el și să îi și car mâncarea. Dacă până la un moment dat o mică pauză părea o deconectare, de la un puct încolo tot timpul mă întâlneam cu cineva care simțea ce urmează să fac. Dau să ies din clădire și se aude:     - Nu-mi iei și mie un covrig? spune colegul uitându-se adânc in ochii mei.     E evindent și pentru el și pentru mine că răspunsul e afirmativ. Cam tot timpul când se întâmplă aceasta covrigul îl iau din banii mei, iar cand îî duc „comanda” îmi transferă banii. Partea interesantă acum începe. În principiu, cel puțin unde mă duc eu, prețurile sunt ca ele. Când spun ca ele mă refer că un covrig costa 2,49; o gogoașă 4,99; o cola 7,99. Eu plătesc în general cu cardul, iar când primesc banii înapoi, tot pe card, de cele mai mul...