Generația de suflet 2024

     A început Euro 2024. Trebuie să recunosc că pentru mine fotbalul nici nu exista în universul meu.

    Totul a început printr-un mesaj la locul de muncă că echipa națională joacă într-o luni de la ora 16:00 și să meargă cine vrea să îl vadă împreună. Eu nu am văzut meciul nu mă interesa, dar am auzit toate golurile. 3 goluri înscrise de România în partida contra Ucrainei. Am ieșit pe stradă pentru a îmi vedea de treaba mea. Toată lumea vorbea despre meci. despre reușita lui Stanciu, despre cele 3 goluri. Până m-am întors acasă știam tot meciul, cu cine a înscris și la ce minut. Nu asta m-a șocat cel mai tare, ci energia pe care a generat-o în România. Eu am ajuns plin de energie fără a fi crezut că această partidă are de a face cu mine în vreun fel. M-am entuziasmat și am început să trăiesc. Trebuie să recunosc că campionatul m-a prins într-un moment nu foarte prielnic pentru mine.

    Apoi m-am uitat la meci, am vrut să-l văd integral. Am vrut să văd ce mi-a schimbat mie starea de spirit în utimul timp și unitatea oamenilor din jurul meu. Am văzut un meci în care românii noștri s-au apărat foarte bine, au colaborat foarte bine în teren. Am văzut o echipă unită, o echipă care arată bine. O echipă care chiar dacă nu a avut cel mai mult timp posesia mingii, a avut grijă să nu lase pe nimeni să se aproprie de poarta lor și în același timp au și înscris la poarta adeversă. Cumva mi s-a părut că am văzut imposibilul devenit posibil. Am început să înțeleg importanța cumvântului împreună.

    După a venit meciul cu Belgia. Pe acela l-am văzut în direct. A fost un pic șocant ca primul gol să vină așa de repede. Chiar dacă scorul l-a final nu a fost în favoarea României, cumva nu m-am simțit deznădăjduit. M-am bucurat că mai era o șansă, iar așa cum spune imnul echipei naționale pentru EURO 2024, Visăm împreună. Un imn care mi se pare că se potrivește ca o mănușă.

    Am vrut să înțeleg mai multe și am văzut documentarul În inima Naționalei - Din vestiar până în Germania. Am rămas profund impresionat. Am rămas impresionat pentru că Edward Iordănescu a crezut în echipă de la bun început. Mi-a plăcut foarte mult faptul că el a zis ceva de genul: „Drumul nostrul nu îl scrie nimeni pentru noi. Îl scriem singuri!”. Și în același timp m-a impresionat faptul că naționala nu a pierdut niciun meci, ori a caștigat, ori a făcut egal. Iar am fost foarte impresionat de cum a egalat echipa în meciul cu Elveția. A intrat Mihăilă pe teren mai la finalul meciului și a încsris 2 goluri pentru a fi la final egalitate. Acolo am văzut dăruire și din nou că orice e posibil.

    Am apreciat foarte mult gestul lui Stanciu Nicolae de a purta numărul 21 pe tricou după ce Moruțan s-a accidentat și nu a mai putut să joace în Germania la Euro, dar a ajutat echipa să se califice.

    Meciul cu Slovacia a fost din nou superb. S-a terminat 1 la 1, dar finalul meciului mi-a plăcut mai ales prin faptul că la final toată lumea s-a bucurat, pentru că ambele echipe au trecut mai departe. Acea bucurie generală mi-a fost transmisă și mie. 

    Indiferent de ce se va întâmpla mai departe mă bucur că România a trecut de grupe și a învățat să se bucure. Voi chiar sunteți „Generația de suflet”! Sper că noi toți românii am preluat și învățat lucruri de la voi.

    Cum poate o reușită a naționalei de fotbal să ne trezească pe noi, românii? Cum poate o victorie să ne facă să visăm înpreună? Hai, România! Mulțumim că ne ajutați să visăm!!!☺